Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția ostile definiție dex
ostile
găsește rime pentru
ostile
Cuvinte apropiate:
ostie
,
ostil
FLOAREA-ÓȘTILOR
s. v.
floarea
-
paștelui
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia ostile
OÁSTE,
oști
,
s.f.
1.
(Înv. și pop.)
Armată
. ♦
Serviciu
militar
. ♦ (
Rar
)
Oșteni
,
soldați
. ♦ Fig.
Mulțime
.
2.
(Înv.)
Război
1
;
luptă
,
bătălie
. – Lat.
hostis, -em
„
dușman
”.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia ostile
OÁSTE
s.
(
MIL
.)
armată
,
oștire
,
putere
,
trupe
(pl.), (înv. și
reg
.)
armadă
,
șirag
,
tabără
, (înv.)
armie
,
ordie
,
ostășime
,
oștime
,
silă
,
tărie
, (fig.)
sabie
.
(
Orașul
a
fost
cucerit
de ~
inamică
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia ostile
OÁSTE
s. v.
bătălie
,
conflict
,
luptă
,
război
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia ostile
oáste
s. f., g.-d.
art
.
óștii
;
pl.
oști
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia ostile
OÁSTE oști
f.
1)
înv.
Totalitate
a
forțelor
armate
ale
unui
stat
;
armată
. 2)
pop.
Serviciu
militar
;
cătănie
. 3)
pop.
Mulțime
de
ostași
. 4)
fig.
Mulțime
de
persoane
. [G.-D.
oștii
] /<lat.
hostis, ~em
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia ostile
oáste(óști),
s.f. –
1.
Armată
. –
2.
(Înv.)
Război
. – Mr.
oaste
,
megl.
ǫsti
, istr.
oste
.
Lat.
hostem
(
Diez
, I, 297; Pușcariu 1216;
Candrea
-
Dens
., 1278; REW 4201), cf. it.
oste
,
prov., v. fr.
ost
,
sp.
hueste
,
port
.
hoste.
– Der.
ostaș
,
s.m. (
soldat
,
combatant
);
ostășesc
,
adj. (
militar
);
ostășește
, adv. (
militărește
);
ostăși
, vb. (a
servi
în
armată
);
ostășie
,
s.f. (
serviciul
militar
);
ostășime
,
s.f. (
mulțime
de
ostași
);
oști
,
vb. (a
servi
în
armată
; a
lupta
);
oștire
,
s.f. (
oaste
; înv.,
expediție
militară
);
oștean
,
s.m. (
soldat
);
oștenesc
,
adj. (
militar
);
oștenește
,
adv. (
militărește
);
oștenie
,
s.f. (
militărie
);
oștime
,
s.f. (
oaste
);
oștitor,
s.m. (înv.,
soldat
);
oștitură
,
s.f. (înv.,
ordin
de
bătălie
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia ostile
OSTÍL, -Ă,
ostili
, -
le
, adj. Care
manifestă
o
atitudine
potrivnică
sau
dușmănoasă
față
de cineva sau de ceva;
dușmănos
,
vrăjmaș
. – Din fr.
hostile.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia ostile
OSTÍL
adj.
1.
v.
dușmănos
.
2.
dușmănos
,
neprietenesc
,
neprietenos
,
potrivnic
, (fig.)
pieziș
.
(O
privire
~.)
3.
dușmănos
,
răutăcios
, (prin Transilv.)
aspid
, (fig.)
veninos
.
(
Cuvinte
~.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia ostile
Ostil
≠
prietenos
, neostil,
prietenesc
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia ostile
ostíl
adj. m., pl.
ostíli
;
f. sg.
ostílă
,
pl.
ostíle
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia ostile
OSTÍL ~ă (~i, ~e)
Care
manifestă
intenții
agresive
;
caracterizat
printr-o
atitudine
plină
de
ură
;
dușmănos
;
vrăjmaș
. /<fr.
hostile
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia ostile
OSTÍL, -Ă
adj.
Care are o
atitudine
dușmănoasă
,
răuvoitoare
,
plină
de
ură
, de
antipatie
;
dușmănos
,
dușman
,
vrăjmaș
. [< fr.
hostile
, cf. lat.
hostilis
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia ostile
OSTÍL, -Ă
adj.
care are o
atitudine
dușmănoasă
,
răuvoitoare
,
plină
de
ură
, de
antipatie
;
dușmănos
. ♢
nefavorabil
. (< fr.
hostile
, lat.
hostilis
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia ostile
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK