definiția oracait definiție dex

oracait

găsește rime pentru oracait
Cuvinte apropiate: ocăcăit, orăcăi, orăcăi, orăcăit, râcâit

ORĂCĂÍ,

pers. 3 orắcăie, vb. IV. Intranz. (Despre broaște) A scoate strigătul caracteristic speciei. ♦ (Fam.; despre copiii mici) A plânge, a scânci. [Prez. ind. pers. 3 și: orăcăiește] – Orac + suf. -ăi.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia oracait

ORĂCĂÍ,

pers. 3 orắcăie, vb. IV. Intranz. (Despre broaște) A scoate strigătul caracteristic speciei. ♦ (Fam.; despre copiii mici) A plânge, a scânci. [Prez. ind. pers. 3 și: orăcăiește] – Orac + suf. -ăi.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia oracait

ORĂCĂÍ

vb. a ocăcăi, (rar) a miorcăi, (reg.) a măcăi, a miorcoti, a răcăni. (Broasca ~.)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia oracait

ORĂCĂÍ

vb. v. miorcăi, plânge, scânci, smiorcăi.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia oracait

ORĂCĂÍ

vb. a ocăcăi, (rar) a miorcăi, (reg.) a măcăi, a miorcoti, a răcăni. (Broasca ~.)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia oracait

ORĂCĂÍ

vb. v. miorcăi, plânge, scânci, smiorcăi.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia oracait

orăcăí

vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. orăcăie, imperf. 3 sg. orăcăiá
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia oracait

orăcăí

vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. orăcăie, imperf. 3 sg. orăcăiá
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia oracait

A ORĂCĂ//Í

pers.3 ~iéște intranz. 1) (de-spre broaște) A scoate sunete monotone, re-petate și răsunătoare, caracteristice speciei; a face „orac-orac”. /orac + suf. ~ăi
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia oracait

A ORĂCĂ//Í

pers.3 ~iéște intranz. 1) (de-spre broaște) A scoate sunete monotone, re-petate și răsunătoare, caracteristice speciei; a face „orac-orac”. /orac + suf. ~ăi
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia oracait

ORĂCĂÍT,

orăcăituri, s.n. Acțiunea de a orăcăi și rezultatul ei; strigăt caracteristic broaștei; orăcăială, orăcăire. ♦ Fig. Amestec de voci, gălăgie. ♦ (Fam.) Plânset, scâncet de copil mic. – V. orăcăi.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia oracait

ORĂCĂÍT

s. ocăcăit, orăcăială, orăcăire, (rar) miorcăit, (reg.) miorcoteală, miorcotire. (~ broaștelor.)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia oracait

orăcăít

s. n., pl. orăcăíturi
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia oracait

ORĂCĂÍT ~uri

n. 1) v. A ORĂCĂI. 2) Strigăt caracteristic speciei, scos de broaște. /v. a orăcăi
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia oracait
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar | Kurs walut | Pret fier vechi