definiția omofonii definiție dex

omofonii

găsește rime pentru omofonii
Cuvinte apropiate: omofonic, omofonie

OMOFÓN, -Ă

, omofoni, -e, adj. (Despre cuvinte, grupuri de cuvinte, silabe etc) Care se pronunță la fel cu alt cuvânt, grup de cuvinte, silabe etc., fără a se scrie identic. – Din fr. homophone.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia omofonii

omofón

adj. m., pl. omofóni; f. sg. omofónă, pl. omofóne
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia omofonii

OMOFÓN ~ă (ĩ,ĕ)

și substantival (de-spre cuvinte luate în raport unul cu altul) Care se pronunță la fel (dar se scrie diferit); cu pronunție identică (dar cu grafie distinctă). /<fr. homophone
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia omofonii

OMOFÓN, -Ă

adj. (Despre cuvinte, silabe etc.) Care sună la fel (cu toate că ortografia diferă). [Var. homofon, -ă adj. / < fr. homophone].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia omofonii

OMOFÓN, -Ă

adj. 1. (despre cuvinte, silabe etc.) care sună la fel cu altul. 2. (despre semne grafice) care notează un același sunet. (< fr. homophone)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia omofonii

OMOFONÍE,

omofonii, s.f. 1. Însușirea de a fi omofon. 2. Factură a unei piese muzicale caracterizată prin predominarea unei voci sau a unei melodii asupra celorlalte (care formează acompaniamentul). – Din fr. homophonie.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia omofonii

omofoníe

s. f., art. omofonía, g.-d. art. omofoníei; pl. omofoníi, art. omofoníile
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia omofonii

OMOFONÍE

f. lingv. 1) Fenomen de coincidență sonoră a formei unor cuvinte diferite. 2) Tip de muzică în care predomină o linie melodică asupra celorlalte care o întregesc armonic (formând acompaniamentul). /<fr. homophonie
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia omofonii

OMOFONÍE

s.f. 1. Caracterul a ceea ce este omofon. 2. (op. polifonie) Stil muzical caracterizat prin predominarea unei voci sau a unei melodii asupra celorlalte. [Gen. -iei, var. homofonie s.f. / < fr. homophonie, cf. gr. homos – la fel, phone – voce].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia omofonii

OMOFONÍE

s. f. 1. însușirea de a fi omofon. 2. tehnică de compoziție în care o voce predomină, iar celelalte o acompaniază. 3. ansamblu de halucinații în care una dintre voci ocupă o poziție dominantă. (< fr. homophonie)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia omofonii
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar | Kurs walut | Pret fier vechi