, acompaniamente, s.n. 1. Însoțire a unei melodii cu altă melodie potrivită. 2. Parte muzicală, instrumentală sau ochestrală, care însoțește și susține un solist sau un ansamblu coral. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. accompagnement.
s. n. (sil. -ni-a-), pl. acompaniaménte
n. Însoțire instrumentală sau vocală a melodiei principale. /<fr. accompagnement
acompaniamente, s.n. Însoțirea unei melodii cântate din gură sau dintr-un instrument cu altă melodie, în armonie cu cea dintâi, cântată din gură, dintr-un instrument sau dintr-un grup de instrumente. [Pr.: -ni-a-] – După fr. accompagnement.
s.n. Însoțire cu vocea sau cu un instrument a melodiei principale dintr-o piesă muzicală; acord care însoțește sau susține melodia principală a unui cântec. [Cf. fr. accompagnement, it. accompagnamento].
s. n. parte accesorie destinată a susține melodia principală a unui cântec sau instrument. (< fr. accompagnement, it. accompagnamento)