, mucaliți, -te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care știe să stârnească râsul, păstrând un aer serios; poznaș. – Din tc. mukallit.
adj. v. glumeț, hazliu, poznaș, vesel.
adj. m., pl. mucalíți; f. sg. mucalítă, pl. mucalíte
și substantival Care poate provoca râsul păstrând un aer de seriozitate. /<turc. mukallit
adj. – Glumeț, bășcălios. Tc. (arab.) mukalid (Șeineanu, II, 264; Loewe 63; Lokotsch 1505), cf. ngr. μουϰαλίτης. – Der. mucalitlîc, s.n. (ironie, bășcălie), înv., din tc. mukalidlik.