Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția morfolire definiție dex
morfolire
găsește rime pentru
morfolire
Cuvinte apropiate:
morfolire
morfolíre
,
morfolíri
,
s.f. (pop.)
mestecare
înceată
și cu
zgomot
;
molfăială
,
clefăială
,
molfăit
,
molfăire
.
Dictionar: Dictionar de arhaisme si regionalisme - DAR
|
definitia morfolire
MORFOLÍ,
morfolesc
,
vb.
IV
. Tranz.
1.
A
mesteca
un
aliment
cu
gingiile
, în
lipsa
dinților
; a
molfăi
;
p. ext.
a
mânca
încet
, cu
greutate
,
fără
poftă
, a
mesteca
alene
; a
morfologi
. ♢ Expr.
A
morfoli
vorbele
= a
vorbi
nedeslușit
, a
îngăima
, a
bolborosi
. ♦ A
învârti
între
dinți
, a
roade
un
lucru
necomestibil
.
2.
P.
anal
. A
suci
și a
răsuci
un
lucru
pe toate
părțile
; a
frământa
, a
mototoli
. ♦ Fig. A
degrada
, a
întina
, a
terfeli
, a
deteriora
, a
strica
. –
Formație
onomatopeică
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia morfolire
MORFOLÍ
vb. v.
molfăi
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia morfolire
morfolí
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
morfolésc
,
imperf. 3 sg.
morfoleá
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
morfoleáscă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia morfolire
A MORFOL//Í ~ésc 1.
tranz.
1) A
mesteca
(în
gură
) cu
salivă
,
încet
și
greu
,
fără
a
mușca
cu
dinții
; a
molfăi
; a
mozoli
. 2)
(
alimente
)
A
mesteca
cu
greu
(în
gură
),
numai
cu
gingiile
și cu
limba
(din
cauza
lipsei
dinților
); a
molfăi
. 3)
(
lucruri
necomestibile
)
A
învârti
între
dinți
; a
roade
cu
dinții
. 4)
fig. fam. (
lucruri
)
A
face
să se
morfolească
; a
mozoli
; a
mototoli
. 5)
fig.
A
umple
de
murdărie
; a
mânji
; a
murdări
; a
terfeli
. 2.
intranz. fam.
A
vorbi
neclar
,
pronunțând
nedeslușit
cuvintele
; a
molfăi
. /Onomat.
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia morfolire
A SE MORFOLÍ se morfoléște
intranz. fam. (
despre
lucruri
)
A-și
pierde
forma
inițială
ca
urmare
a
folosirii
îndelungate
; a se
mozoli
. /Onomat.
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia morfolire
morfolí (morfolésc, morfolít),
vb. –
1.
A
bălmăji
, a bîigui, a
mesteca
greu
. –
2.
A se mînji, a se
murdări
. – Var.
morcioli, morceli
(Trans.,
Banat
, Olt., a
clefăi
, a se
îngloda
).
Creație
expresivă
, cf.
molfăi
,
mozoli
.
– Der.
morfoleală
,
s.f. (
acțiunea
de a
morfoli
;
lucru
de mîntuială);
morfolit
,
s.n. (
molfăială
);
mormînji,
vb. (Mold., a
lucra
de mîntuială), prin
încrucișare
cu
mînji
;
mormînjeală,
s.f. (Mold.,
lucru
de mîntuială,
neterminat
). Rut.
morféliti
, pe care Bogrea,
Dacor.,
IV
, 835,
îl
indica
drept
sursă
a
rom
.,
trebuie
să
provină
de la el. – Cf.
definitie
/morânci">morînci.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia morfolire
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK