definiția mizerii definiție dex

(cuiva) mizerii expr. a persecuta (pe cineva).

mizeri, -e, adj., s.m. și f. (Livr.) 1. Adj., s.m. și f. (Om) care se află într-o situație (materială) foarte proastă; (om) sărman, nenorocit. 2. Adj. (Despre starea, mediul în care se află oamenii, despre obiecte etc.) Care denotă o situație foarte proastă; p. ext. sărăcăcios. [Acc. și: mizér] – Din lat. miser, -a, it. misero.

mizeri, -e, adj., s.m. și f. (Livr.) 1. Adj., s.m. și f. (Om) care se află într-o situație (materială) foarte proastă; (om) sărman, nenorocit. 2. Adj. (Despre starea, mediul în care se află oamenii, despre obiecte etc.) Care denotă o situație foarte proastă; p. ext. sărăcăcios. [Acc. și: mizér] – Din lat. miser, -a, it. misero.

adj. v. sărăcăcios.

adj., s. v. calic, necăjit, nevoiaș, sărac, sărman.

adj. v. biet, deplorabil, jalnic, lamentabil, mizerabil, nenorocit, păcătos, prăpădit.

adj. v. sărăcăcios.

adj. v. biet, deplorabil, jalnic, lamentabil, mizerabil, nenorocit, păcătos, prăpădit.

adj., s. v. calic, necăjit, nevoiaș, sărac, sărman.

adj. m., s. m., pl. mízeri; f. sg. mízeră, pl. mízere

adj. m., s. m., pl. mízeri; f. sg. mízeră, pl. mízere

1) și substantival Care nu dispune de mijloace de existență; lipsit de mijloace materiale; sărman; sărac; nevoiaș. 2) Care manifestă sărăcie extremă; în stare de mare sărăcie. /<lat. miser, ~a, it. misero

1) și substantival Care nu dispune de mijloace de existență; lipsit de mijloace materiale; sărman; sărac; nevoiaș. 2) Care manifestă sărăcie extremă; în stare de mare sărăcie. /<lat. miser, ~a, it. misero

adj. (Liv.) Sărman, sărac, nenorocit; vrednic de milă, de compătimire. [< lat. miser].

adj. (Liv.) Sărman, sărac, nenorocit; vrednic de milă, de compătimire. [< lat. miser].

adj. sărman, nenorocit. ♢ vrednic de milă; (p. ext.) sărac, sărăcăcios. (< lat. miser, it. misero)

adj. sărman, nenorocit. ♢ vrednic de milă; (p. ext.) sărac, sărăcăcios. (< lat. miser, it. misero)

mizerii, s.f. 1. Stare de extremă sărăcie, situație nenorocită, vrednică de plâns. – Loc. adj. De mizerie = sărăcăcios; sărac; cu care nu se poate trăi. ♦ Aspect exterior care arată o mare sărăcie, murdărie ori dezordine. 2. Ceea ce provoacă neplăceri, greutăți, suferință, griji, necazuri. – Din lat. miseria, fr. misère.

s. 1. v. sărăcie. 2. sărăcie, (pop.) scăpătare, (înv. și reg.) ticală, (înv.) scăpăciune, scăpătăciune. (A murit în ~.)

≠ belșug, bogăție, bunăstare, opulență, prosperitate

s. f. (sil. -ri-e), art. mizéria (sil. -ri-a), g.-d. art. mizériei; (griji, necazuri) pl. mizérii, art. mizériile (sil. -ri-i-)

f. 1) Sărăcie extremă; calicie. 2) Aspect exterior care denotă sărăcie, murdărie sau dezordine. 3) Factor care provoacă o stare mizeră (greutăți, griji, neplăceri, necazuri, suferințe). [G.-D. mizeriei; Sil. -ri-e] /<lat. miseria, fr. misere

s.f. 1. Stare de sărăcie extremă. ♢ De mizerie = sărăcăcios, insuficient. ♦ Aspect exterior care dovedește o mare sărăcie; stare vrednică de plâns, de milă. 2. (La pl.) Lipsuri, griji; neplăceri, supărări, șicane. [Gen. -iei. / < lat. miseria, cf. fr. misère].

s. f. 1. stare de sărăcie extremă. ♢ aspect exterior care dovedește o mare sărăcie; stare vrednică de plâns. 2. (pl.) lipsuri, griji; neplăceri, supărări, șicane. (< lat. miseria, fr. misère)