ispravnici, s.m. Dregător care aducea la îndeplinire o poruncă domnească sau (mai târziu) care conducea, ca reprezentant al domnului, un județ sau un ținut. – Din bg. izpravnik, rus. ispravnik.
s. v. administrator, epitrop, intendent, împuternicit, logofăt, mandatar, prefect, reprezentant, tutore, vătaf.
s. m., pl. isprávnici
m. înv. 1) Dregător care avea în răspunderea sa îndeplinirea poruncilor domnești. 2) Conducător al unui județ sau ținut. [Sil. is-prav-] /<bulg. izpravnik