definiția inventariere definiție dex

inventarieri, s.f. Acțiunea de a inventaria și rezultatul ei. [Pr.: -ri-e-] – V. inventaria.

s. f. (sil. -ri-e-), g.-d. art. inventariérii; pl. inventariéri

s.f. Operația de întocmire a unui inventar. [Pron. -ri-e-. / < inventaria].

inventariez, vb. I. Tranz. A face, a întocmi un inventar; a înregistra, a trece în inventar; a inventoria. [Pr.: -ri-a] – Din it. inventariare.

vb. a înregistra, (înv.) a catagrafia, a registra, a scrie. (A ~ bunuri materiale.)

vb. (sil. -ri-a), ind. prez. 1 sg. inventariéz, 3 sg. și pl. inventariáză, 1 pl. inventariém (sil. -ri-em); conj. prez. 3 sg. și pl. inventariéze; ger. inventariínd (sil. -ri-ind)

tranz. (bunuri materiale) A înregistra în inventar. [Sil. -ri-a] / Din inventar

vb. I. tr. A înscrie în inventar bunuri, lucruri etc. evaluând obiectele înscrise. [Pron. -ri-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. inventarier].

vb. tr. a înscrie în inventar bunuri, lucruri etc., evaluând obiectele înscrise. (< it. inventariare)