Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția imput definiție dex
imput
găsește rime pentru
imput
Cuvinte apropiate:
impur
,
impus
,
imputa
,
input
,
împlut
,
împuta
IMPUTÁ,
impút
, vb. I. Tranz. și refl. impers.
1.
A (i se)
reproșa
, a (i se)
atribui
cuiva
fapte
,
atitudini
,
gesturi
nepotrivite
,
condamnabile
.
2.
A
face
pe cineva
răspunzător
de o
pagubă
adusă
unei
instituții
,
întreprinderi
(unde
lucrează
), obligându-l la
despăgubiri
. – Din fr.
imputer
, lat.
imputare
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia imput
IMPUTÁ
vb. v.
reproșa
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia imput
imputá
vb., ind. prez. 1 sg.
impút
, 3 sg. și pl.
impútă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia imput
A IMPUTÁ impút
tranz.
1)
(
acțiuni
sau
fapte
reprobabile
)
A
atribui
ca
învinuire
; a
reproșa
. 2)
(
persoane
)
A
obliga
să
plătească
o
imputație
. /<fr.
imputer,
lat.
imputare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia imput
imputá (imputát, imputát),
vb. –
1.
A
face
pe cineva
răspunzător
de o
pagubă
. –
2.
A
reproșa
. –
3.
A
insulta
, a
ocărî
. Lat.
imputāre
(Pușcariu 796;
Candrea
-
Dens
. 828; REW 4324;
DAR
; Rosetti, I, 173). Este cuvînt înv., care
abia
dacă
supraviețuiește
în cîteva
regiuni
,
fiind
înlocuit
de
dubletul
neol.
imputa
, din fr.
imputer
. – Der.
împutăciune
,
s.f. (înv.,
ceartă
,
dispută
);
împutător
, adj. (înv.,
injurios
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia imput
IMPUTÁ
vb. I.
1.
tr., refl.
A (se)
atribui
cuiva
purtări
,
fapte
urâte
,
nepotrivite
.
2.
tr.
A
obliga
pe cineva să
plătească
o
sumă
de
bani
ca
despăgubire
pentru
o
pagubă
adusă
unei
instituții
în
cadrul
unei
funcții
deținute
de
acea
persoană
. [P.i.
impút
, 3,6
-
tă
, var.
împuta
vb. I. / < fr.
imputer
, cf. lat.
imputare
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia imput
IMPUTÁ
vb.
I. tr., refl. a(-și)
reproșa
purtări
,
fapte
reprobabile
. II. tr. a
obliga
pe cineva să
plătească
o
sumă
de
bani
pentru
compensarea
unui
prejudiciu
, a unei
lipse
în
gestiune
etc. (< fr.
imputer
, lat.
imputare
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia imput
ÎMPUTÁ
vb. I.
v.
imputa
.
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia imput
ÎMPUȚÍ,
împút
, vb.
IV
.
1.
Refl. A
căpăta
miros
rău
din
cauza
alterării
; a
intra
în
putrefacție
.
2.
Tranz. A
umple
o
încăpere
, un
spațiu
cu
miros
greu
(de
corp
intrat
în
putrefacție
). [Prez. ind. și:
împuțésc
] –
În +
puți
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia imput
ÎMPUȚÍ
vb.
1.
v.
altera
.
2.
v.
cloci
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia imput
împuțí
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
împút
, imperf. 3 sg.
împuțeá
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
împútă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia imput
A ÎMPUȚÍ împút
tranz. (
spații
,
încăperi
etc.)
A
face
să se
împută
. /
în + a
puți
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia imput
A SE ÎMPUȚÍ
pers
. 3
se
împúte
intranz. (
despre
substanțe
organice
,
organisme
moarte
etc.)
A
căpăta
miros
greu
în
procesul
descompunerii
. /
în + a
puți
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia imput
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK