s.f. Știință care studiază proprietățile generale ale apelor de la suprafața scoarței terestre, legile generale care dirijează procesele din hidrosferă, influența reciprocă dintre hidrosferă, atmosferă, litosferă și biosferă, precum și prognoza evoluției elementelor hidrologice, în vederea folosirii lor raționale în economie. – Din fr. hydrologie.
s. f. (sil. -dro-), art. hidrología, g.-d. hidrologíi, art. hidrologíei
f. Știință interdisciplinară care se ocupă cu studiul apelor naturale (râurilor, lacurilor, rezervoarelor, mlaștinilor etc.). [G.-D. hidrologiei] /<fr. hydrologie
s.f. Ramură a geografiei fizice care studiază proprietățile apelor din natură, legile generale sub acțiunea cărora se petrec procesele hidrologice și influența reciprocă dintre hidrosferă, atmosferă, litosferă și biosferă. [Gen. -iei. / < fr. hydrologie, cf. gr. hydor – apă, logos – studiu].