giubeá (giubéle),
s.f. –
Haină lungă și
largă de
postav. – Mr.
giube. Tc.
cübbe (Roesler 610; Șeineanu, II, 188; Lokotsch 737; Ronzevalle 70), din it.
giubba „
pieptar”, cf. REW 3951, cf. și ngr. τζομπές,
alb.
ğube (Meyer 81). Este
dublet al lui
jupón, s.n. (
fustă scurtă purtată pe
dedesubt), din fr.
jupon, și al lui
șubă, s.f. (
haină căptușită cu
blană), din sb., rut.,
rus.
šuba,
pol.
szuba, mag.
suba, și acesta din germ.
med.
Schübe „
pieptar”; der.
șubeică, s.f. (
blană), din
pol.
szubeika (Cihac, II, 394;
Pascu,
Arch. Rom., VII, 560).