geamlâcuri, s.n. Perete format din geamuri fixate pe un schelet metalic sau de lemn. ♦ Coridor, verandă, încăpere închisă spre exterior cu un astfel de perete. – Din tc. camlic.
s. (rar) vitraj. (~ul unei marchize.)
s. n., pl. geamlâcuri
n. 1) Perete alcătuit din geamuri. 2) Coridor sau verandă formată din astfel de pereți. /<turc. țamlik.