gáliță (gálițe),
s.f. –
1. Pasăre de
curte. –
2. Cioară-de-cîmp (Garrulus glandarius). Sl. (bg., sb., cr.)
galica „
cioară”, din sl.
galŭ „
negru” (Cihac, II, 114; Miklosich,
Lexicon, 126).
DAR se
îndoiește de această der., care pare
evidentă.
Semantismul se
explică prin
uzul depreciativ, cf. bg.
galica „
lighioană”, și
rom.
cioară „
pasăre de
curte”,
boală „
vite”. După REW 3640,
ar fi cuvînt
identic cu
gaiță,
ambele din sl. (
rus.)
galka, rut.
gajka. Cf.
gaie.