Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția furarea definiție dex
furarea
găsește rime pentru
furarea
Cuvinte apropiate:
furare
FURÁ,
fur
, vb. I. Tranz.
1.
A-și
însuși
pe
ascuns
sau cu
forța
un
lucru
care
aparține
altcuiva
; a
lua
ceva
fără
nici un
drept
de la cineva, păgubindu-l; a
hoți
, a
jefui
, a
prăda
. ♢
Loc
. adj.
De
furat
= care a
fost
luat
prin
furt
. ♢ Expr.
Pe
furate
(
le
)
= prin
furt
, prin
răpire
, prin
hoție
.
A
fura
(pe cineva)
cu
ochiul
= a
privi
pe cineva pe
furiș
(cu
dragoste
).
A
fura
(cuiva)
o
sărutare
(sau
un
sărut
) = a
săruta
pe
furiș
sau prin
surprindere
,
fără
voia
persoanei
respective
.
A
fura
meseria
(cuiva) = a-și
însuși
pe
apucate
o
meserie
de la cineva (
văzând
cum
o
face
și imitându-l).
A
fura
inima
(cuiva) = a
fermeca
, a
încânta
pe cineva.
A
fura
(cuiva)
ochii
(sau
vederile
) = a
orbi
pe cineva;
fig.
a fi
îndrăgostit
. ♦ A
răpi
pe cineva. ♦ Fig. A
lua
pe
neașteptate
, pe
nesimțite
; a
cuprinde
. ♢ Expr.
A-l
fura
(pe cineva)
somnul
= a
adormi
.
A-l
fura
(pe cineva)
gândurile
= a
cădea
pradă
gândurilor
, a
medita
îndelung
. ♦ Refl. (
Neobișnuit
) A
pleca
pe
furiș
; a
fugi
.
2.
Fig. A
fermeca
, a
vrăji
. [
Formă
gramaticală: (în
loc
.)
furate
,
furatele
] – Lat.
furare
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia furarea
FURÁ
vb.
1.
a-și
însuși
, a
lua
, a
sustrage
, (
rar
) a
hoți
, (
reg
.) a
șuchea
, a
șuchiri
, (prin Transilv.) a
ciușdi
, (prin Bucov.) a
hărșni
, (Mold.) a
pașli
, (Transilv.) a
pili
, (înv. și fam.) a
sfeterisi
, (înv., în Transilv.) a
șpilui
, (fam.) a
ciordi
, a
subtiliza
, a
șparli
, a
șterge
, a
șterpeli
, (arg.) a
mangli
, a
panghi
, a
șucări
, a
șuti
.
(A ~ un
stilou
.)
2.
v.
prăda
. (L-au ~
hoții
.)
3.
v.
pungăși
.
4.
a-și
însuși
, a
sustrage
, (fam.) a
șterpeli
, (arg.) a
furgăsi
, a
furlua
.
(A ~ un
bun
străin
.)
5.
v.
răpi
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia furarea
FURÁ
vb. v.
fofila
,
furișa
,
strecura
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia furarea
furá
vb., ind. prez. 1 sg.
fur
,
3 sg. și pl.
fúră
,
1 pl.
furăm
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia furarea
A FURÁ fur
tranz.
1) (
bunuri
care
aparțin
altcuiva
) A-și
însuși
pe
nevăzute
(în
mod
nelegal
sau cu
forța
); a
răpi
. ♢
~ (pe cineva) cu
ochiul
(
sau
cu
privirea
) a
privi
pe cineva pe
ascuns
și cu
dragoste
. 2)
fig.
A
lua
pe
neașteptate
sau pe
nesimțite
.
Vântul
i-a
furat
pălăria
. ♢ ~ (cuiva) o
sărutare
a
săruta
pe
neașteptate
(pe cineva). 3)
fig.
(
persoane
sau
manifestările
lor
) A
copleși
fermecând
.
L-a
furat
frumusețea
naturii
. ♢ ~
inima
(cuiva)
a) a
încânta
(pe cineva); b) a
face
(pe cineva) să se
îndrăgostească
.
~ (cuiva)
ochii
(
sau
vederile
) a
rămâne
încântat
, uitându-se la cineva. /<lat.
furare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia furarea
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK