definiția devie definiție dex

a-i cădea greutatea, a-i rugini (cuiva) armătura, a-i seca creanga / sămânța, a-și sui sculele-n pod, a nu-i (mai) trage pompa.

, devín, vb. IV. Intranz. 1. A se transforma, a se preface în..., a lua, a primi aspectul sau forma de... 2. A începe sau a ajunge să fie; a se face. A deveni profesor. 3. (Fam.; în expr.) Cum devine cazul (sau chestia) = cum stau lucrurile, ce s-a întâmplat. – Din fr. devenir.

vb. 1. v. transforma. 2. a se face, (prin Transilv.) a apuca. (A ~ destul de măricel.) 3. v. face. 4. v. ajunge. 5. a ajunge, a ieși. (A ~ doctor.)

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. devín, 2 sg. devíi, imperf. 3 sg. deveneá; conj. prez. 3 sg. și pl. devínă

intranz. 1) A căpăta o altă formă sau un alt conținut; a se transforma; a se preface; a se preschimba; a se modifica; a se schimba. 2) A începe să fie; a ajunge; a se face. ~ cărunt. ~ medic. /<fr. devenir

vb. – A ajunge să fie, a se face. Traducere a fr. devenir, prin intermediul vb. veni.

vb. IV. intr. 1. A se transforma, a se preface (în). 2. A începe sau a ajunge să fie. [< fr. devenir].

vb. intr. 1. a se transforma, a se preface (în). 2. a începe sau a ajunge să fie. (< fr. devenir)

, deviez, vb. I. Intranz. 1. A se abate de la o direcție dată. 2. Fig. A se îndepărta de la subiectul în discuție; a se abate de la calea bună (comițând erori, fapte reprobabile). [Pr.: -vi-a] – Din fr. dévier, lat. deviare.

vb. 1. a abate, a muta, a schimba. (A ~ un curs de apă.) 2. v. abate.

vb. (sil. -vi-a), ind. prez. 1 sg. deviéz, 3 sg. și pl. deviáză, 1 pl. deviém (sil. -vi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. deviéze; ger. deviínd (sil. -vi-ind)

intranz. 1) A se abate de la direcția dată (sub influența vântului sau a curenților). Mingea ~at. 2) A se abate de la calea bună (comițând fapte reprobabile). 3) fig. A se îndepărta de la subiectul discuției. [Sil. -vi-a] /<fr. dévier, lat. deviare

vb. I. intr. 1. A se abate, a se îndepărta de la o anumită direcție. 2. (Fig.) A se abate, a se depărta de la subiect; (p. ext.) a începe să facă lucruri necorecte, a desconsidera cinstea, corectitudinea. [Pron. -vi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. dévier, it., lat. deviare].

vb. I. intr., tr. a (se) abate de la direcția dată. II. intr. (fig.) a se depărta de la subiect; (p. ext.) a începe să facă lucruri necorecte, a porni pe un drum greșit. (< fr. dévier, lat. deviare)