definiția crocus definiție dex

brândușe, s.f. 1. Plantă erbacee cu flori violete în formă de pâlnie, care înflorește primăvara timpuriu (Crocus heuffelianus). 2. (În sintagma) Brândușă galbenă = plantă erbacee perenă cu florile galbene-aurii, ocrotită de lege (Crocus moesiacus). 3. Plantă veninoasă din familia liliaceelor, cu frunze mari alungite și cu flori roșietice sau liliachii, care înflorește toamna și care este folosită în medicină (Colchicum autumnale); floarea-brumei. – Cf. bg. brenduška, scr. brnduša.

s. (BOT.) 1. (Colchicum autumnale) (reg.) bălură, brândușei (pl.), ghicitori (pl.), ceapa-ciorii, floarea-brumei, ruscea-de-poiană. 2. (Crocus heuffelianus) (reg.) mițuvele (pl.), ruscea, șofran, șofrănel. 3. (Crocus reticulatus) (reg.) șofran-vărgat. 4. (Crocus aureus) (reg.) șofran-galben. 5. brândușă albă v. șofran. brândușă galbenă v. șofran.

s. f., g.-d. art. brândúșei; pl. brândúșe

f. Specie de plante cu rădăcina un bulb și cu flori de diferite culori, în formă de pâlnie. [G.-D. brândușei] /<bulg. brenduška, sb. brnduša

șofrani, s.m. 1. Plantă erbacee cu frunzele lungi și înguste și cu florile violete cu linii purpurii, din care se extrage o substanță aromatică de culoare galbenă, folosită în medicină, în bucătărie și în industrie (Crocus sativus). ♦ P. ext. Substanță colorantă extrasă din această plantă. 2. (Bot.) Șofrănel (1). – Din rus. șafran, pol. szafran.

s. (BOT.) 1. (Crocus variegatus) șofrănel, brândușă albă. 2. (Crocus moesiacus) brândușă galbenă. 3. (Crocus banaticus) șofrănel.

s. v. brândușă, codălbiță, sfrâncioc, șofrănaș.

s. m. (sil. -fran), pl. șofráni

m. 1) Plantă erbacee cu frunze lungi și înguste, cultivată pentru substanța care se extrage din florile ei violete. 2) Substanță colorantă obținută din florile acestei plante și folosită în diferite scopuri (alimentare, industriale și medicinale). 3) și adjectival Soi de mere galbene, cu dungi portocalii-roșcate, care are miez suculent și gust dulce-acriu. /<sl. šafranu

, șofrănei, s.m. 1. Plantă erbacee cu frunze liniare, cu florile albastre- liliachii; șofran (2) (Crocus banaticus). 2. (Bot.) Șofrănaș. – Șofran + suf. -el.

s. (BOT.) 1. v. șofran. 2. (Crocus banaticus) șofran. 3. (Cirsium furiens) (reg.) crăpușnic.

s. v. brândușă, șofrănaș.

s. m. (sil. -fră-), pl. șofrănéi, art. șofrănéii