definiția corigentei definiție dex

, corigenți, – te, adj., s.m și f. (Elev sau student) care, la încheierea anului școlar, nu a obținut notă de trecere la una sau două materii și care urmează să dea toamna, din nou, examen la materia sau materiile respective. [Var.: corijent, -ă adj., s.m. și f.] – Din lat. corrigens, -ntis.

adj. m., s. m., pl. corigénți; f. sg. corigéntă, pl. corigénte

m. și f. Elev care, la încheierea anului școlar, nu a obținut nota de trecere la una sau mai multe discipline, urmând să fie reexaminat toamna. /<lat. corrigens, ~ntis

adj., s.m. și f. (Elev) care nu a obținut notă de trecere la unele materii, la care urmează să dea un nou examen pentru a putea promova. [Var. corijent, -ă adj., s.m.f. / < lat. corrigens].

adj., s. m. f. (elev) care nu a obținut notă de trecere la unele materii. (< lat. corrigens)

, corigențe, s.f. Situația unui corigent; examen dat de un corigent. [Var.: corijénță s.f.] – Din corigent (după absent-absență).

s. f., g.-d. art. corigénței; pl. corigénțe

f. 1) Situație de corigent. 2) Examen susținut de un corigent. /Din corigent

s.f. Situația în care se găsește un elev corigent; examen dat de un corigent pentru a putea promova. [Var. corijență s.f. / < corigent].

s. f. situație în care se găsește un elev corigent. ♢ examen dat de un corigent pentru a putea promova. (< corigent)