definiția convolutii definiție dex

convolutii

găsește rime pentru convolutii

CONVOLÚT2, -Ă

, convoluți, -te, adj. (Despre organe) Răsucit în formă de cornet. ♦ Răsucit, întors asupra lui însuși. – Din fr. convoluté, lat. convolutus.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia convolutii

CONVOLÚT1

, convoluturi, s.n. Grup de scrieri care apar izolat în cataloagele unei biblioteci sau într-o arhivă. – Din germ. Konvolut.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia convolutii

convolút

adj. m., pl. convolúți; f. sg. convolútă, pl. convolúte
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia convolutii

convolút

s. n., pl. convolúturi
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia convolutii

CONVOLÚT, -Ă

adj. (Bot.; despre organe) Răsucit în formă de cornet sau sul. ♦ Răsucit, întors asupra lui însuși. [< fr. convoluté, lat. convolutus].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia convolutii

CONVOLÚT

s.n. Volum care cuprinde mai multe lucrări editate separat, dar având același autor sau cuprinzând materii înrudite. [Var. convolută s.f. / < germ. Konvolut].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia convolutii

CONVOLÚT1

s. n. volum care cuprinde mai multe lucrări editate separat, dar având același autor sau cuprinzând materii înrudite. (<germ. Konvolut)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia convolutii

CONVOLÚT2, -Ă

adj. 1. (bot.; despre organe) cu marginile răsucite în formă de cornet. 2. întors asupra lui însuși. (<fr. convoluté, lat. convolutus)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia convolutii

CONVOLÚȚIE

, convoluții, s.f. Întoarcere, răsucire. [Var.: convoluțiúne s.f.] – Din fr. convolution.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia convolutii

convolúție

s. f. (sil. -ți-e), art. convolúția (sil. -ți-a), g.-d. art. convolúției; pl. convolúții, art. convolúțiile (sil. -ți-i-)
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia convolutii

CONVOLÚȚIE

s.f. Întoarcere, răsucire. [Var. convoluțiune s.f. / cf. fr. convolution].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia convolutii

CONVOLÚȚIE

s. f. 1. întoarcere, răsucire. 2. (mat.) funcție de compunere a două funcții de repartiție, care conduce la o nouă funcție de repartiție. (<fr. convolution)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia convolutii
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar | Kurs walut | Pret fier vechi