conectivi, -e, adj., s.n. 1. Adj.Care poate fi conectat. 2. S.n. (Bot.) Parte a anterei care suportă și reunește sacii polenici. 3. S.n. (Mat.) Legătură prin intermediul căreia din variabile separate iau naștere expresii; operator, functor, conector. 4. S.n. (Gram.) Cuvânt de relație în propoziție sau în frază. – Din fr. connectif, lat. connectivus.
1) Care poate fi conectat. 2) Care conectează; care unește diferite elemente; conector. /<fr. connectif, lat. connectivus
n. 1) bot. Parte a anterei care unește sacii polenici. 2) mat. Legătură prin intermediul căreia din variabile separate iau naștere expresii. /<fr. connectif, lat. con-nectivus
adj. Care poate fi conectat, care se conectează. // s.n. 1. (Log.) Legătură prin intermediul căreia din variabile separate iau naștere expresii; conector. 2. Nerv care reunește mai mulți ganglioni. 3. (Bot.) Parte a anterei care suportă și reunește sacii polenici. ♦ Țesut celular. 4. (Mat.) Operator. [Cf. lat. connectivus, fr. connectif, it. connettivo].
I. adj. care poate fi conectat, unit. II. s. m. (log.) legătură prin intermediul căreia din variabile separate iau naștere expresii; conector. III. s. n. 1. cuvânt (prepoziție, conjuncție) care realizează o relație în cadrul propoziției sau frazei. 2. nerv care reunește mai mulți ganglioni. 3. parte terminală a filamentului staminal care unește cele două teci ale anterelor. 4. (mat.) operator (5). IV. s. f. (inform.) operator în calculul propozițional. (< fr. connectivus)