porumbei, -ele, subst., adj. I. 1. S.m. Nume dat mai multor specii de păsări sălbatice sau domestice, de talie mijlocie sau mică, cu ciocul scurt, cu penajul extrem de variat (Columba); pasăre aparținând uneia dintre aceste specii; hulub, porumb (II), porumbaș. ♢ Porumbel călător (sau de poștă, voiajor) = porumbel dresat să se întoarcă la locul de unde a fost trimis, folosit pentru transmiterea mesajelor. ♢ Expr. A trăi (sau a se iubi) ca porumbeii (sau ca doi porumbei) = a trăi în dragoste și în bună înțelegere. ♢ Compus: porumbel-râzător = guguștiuc. 2. S.f. (Reg.) Porumbiță. II. S.m. Știulete de porumb cu boabele încă necoapte, în lapte, care se mănâncă fierte sau coapte în spuză. III. 1. S.f. Fructul porumbarului1, sferic, de culoare neagră-vineție, cu gust acru, astringent; porumbă1. 2. S.m. (Bot.) Porumbar1. 3. S.m. (bot.; la pl.) Mică plantă erbacee din familia liliaceelor, cu flori albastre, care crește prin vii și livezi (Muscari botryoides). IV. Adj. (Reg.) Porumb (III). – Porumb + suf. -el, -ea.
s. I. (ORNIT.) 1. (Columba) (pop.) porumb, (înv. și reg.) porumboi, (Ban. și Transilv.) golâmb, (Mold.) hulub. 2. porumbel gulerat v. porumbel mare; porumbel mare v. porumbel gulerat; porumbel sălbatic v. turturea. II. (BOT.) 1. v. porumbar. 2. (Muscari botryoides; la pl.) (reg.) cocoșei (pl.), ceapa-ciorii, po-rumbul-cucului.
m. Pasăre sălbatică sau domestică, de talie mică, cu cioc scurt și penaj divers colorat, care trăiește în perechi. ♢ ~-gulerat porumbel cu un rând de pene în jurul gâtului (ca un guler). ~ călător (sau de poștă) porumbel special dresat pentru a duce diferite mesaje. A trăi (sau a se iubi) ca doi ~i a trăi în mare dragoste și înțelegere. /porumb + suf. ~el