colástră
s.f. –
1. Laptele unei
mame imediat după
naștere. –
2. Lapte prins. – Var.
corast(r)ă, curast(r)ă. Mr.
curastă, culastă, megl.
gulastră. Lat.
cŏlostra (Pușcariu 456;
Candrea-
Dens., 392; REW 2058;
DAR); cf. bearn.
coulhistrau, sp.
calostro (Corominas, I, 600), v. arag.
cullestru, astur.
culiestru. Este cuvînt de
circulație generală, cf. ALR, I, 207.
Rezultatul normal,
corastră, a
disimulat primul r la
l. Din
rom. a
pătruns în mai
multe limbi din Europa
orientală; ngr. ϰουλιάστρα, sarak. ϰλιάστρα (Meyer,
Neugr. St., II, 75), bg.
kolastra, kulastra (Capidan,
Raporturile, 205), sb.
kónastra, slov.
kurastva, rut.
kołastra, kułastra, kułestra (Miklosich,
Wander., 22), mag.
gulászt(r)a, gulesztra (
Candrea,
Elemente, 401; Edelspacher 14).
Ipoteza că bg.
kolastra provine direct din lat. și este
etimonul rom.
colastră, cu
l (Romanski 112; Mladenov), este
extrem de
improbabilă. – Der.
corăsli (var.
colăstri), vb. (a se
prinde laptele; a se
strica laptele).