chiondorîș
adv. – Chiorîș, cu
ochii încrucișați.
Origine necunoscută.
Aparține fără îndoială aceleiași familii a lui
chiomb; și, avînd în
vedere vb.
închiorcoșa, der. de la
onomatopeea chior, se
poate propune o
origine expresivă. În
fonetismul său a
înfluențat probabil tc.
kandiriș „
acțiune și
mod de a
convinge”, sau, după Scriban,
Arhiva, 1914, 133, mag.
kondoros „
încrețit”; după Șeineanu, I, 115,
ar trebui să se gîndească la
contaminarea lui
chiomb cu
chiorîș. – Der.
chiondoreală, s.f. (
încruntare);
(în)chiondora (var.
(în)chiondorî), vb. (a se
încrunta). Acest
ultim cuvînt este
fără îndoială identic cu
încondura, vb. (a se
umfla în
pene, a se
împăuna, a se
fuduli), cuvînt care s-a
referit probabil la
început la
păun (după Șeineanu, II, 145, de la
condur „
pantof”;
împotrivă Graur,
BL, VI, 153).