caravánă (caraváne),
s.f. –
Convoi. – Mr.
cărvane. Fr.
caravane, din
per.
karwan. Din
același cuvînt
oriental,
caravană, s.f. (
car mare de
transport), prin
intermediul rut.
karavan, și prin
intermediul tc.
kervan (Roesler 595; Șeineanu, II, 107; Meyer 177; Lokotsch 1075),
chervan, s.n. (
convoi;
car mare de
transport), cf. ngr. ϰαρβάνι (› mr.),
alb.
karvan, bg.
kervan. – Der.
caravanserai, s.n. (
han pentru caravane), din tc.
kervan,
per,
karwan, și tc.
seray „
casă”.