cățúie (cățúi),
s.n. –
Vas în care se
ard mirodenii. – Var. mr.
căție. Ngr. ϰατσί „
făraș” (Cihac, II, 645; Bogrea,
Dacor., IV, 798); cf.
alb.
katsi(jë), sl.
kacija „
foc”. La
încercările lui Pușcariu de a
explica acest cuvînt prin lat. (*
cață din lat.
cyatus ‹ gr. ϰυάθειον, Pușcariu 320, cf. it.
cazzo, sp.
cazo; lat. *
quatium,
Lat. ti, 40) a
renunțat însuși autorul în
DAR. Nu pare mai
probabilă der. din lat.
cattia (
Iordan,
BF,
VI, 174).