adj. n., s. n. (sil. -tron-), pl. bitroncónice
adj. În forma a două trunchiuri de con cu baza comună. // s.n. Vas cu această formă, răspândit la noi cu deosebire în prima epocă a fierului. [< bi- + tronconic].
(bi-tron-) adj. m., pl. bitroncónici; f. bitroncónică, pl. bitroncónice
I. adj. în forma a două trunchiuri de con cu baza comună. II. s. n. vas cu această formă. (< bi- + tronconic)