barós (baroáse),
s.n. –
Ciocan mare al
fierarilor. Țig.
baro „
mare,
important”,
bares „
foarte,
extrem de” (Miklosich,
Zig., 177; Hasdeu 2536;
Graur, 124-6; Gáldi,
Dict., 226), de unde
provine și sp.
bari „
excelent” (cf. Corominas, I, 408). Der.
baroi, s.m. (
persoană importantă,
zeflemea adresată țiganilor);
baraon, s.m. (
zeflemea adresată țiganilor),
hapax al lui Ispirescu, ce pare a
proveni din
contaminarea cu
faraon;
barosan, adj. (
important, imponent, care se
bucură de
considerație), pe care
Gaur îl explică prin țig.
baro san „
ești mare”, și
Iordan,
BF, 274, prin
baros -an, cf.
Graur,
BL, IV, 196;
barosan, s.m. (
persoană importantă; Arg.,
agent de
poliție);
barosănie, s.f. (
grandoare);
barosănește, adv. (
minunat,
magnific);
barosăni, vb. (a se
îmbogăți);
boroi, s.m. (
țigan);
baragladină, s.f. (
țigan,
zeflemea sau
formulă de
adresare depreciativă), comp. din
baro și bg.
gladen „flămînd” (
DAR) sau
gadină „
vietate,
animal” (după
ipoteza foarte riscantă a lui Philippide,
Viața rom., I, 1916, p. 216, der. de la
barangă);
baron, s.n. (
membru viril), cf. Juilland 157.