, automutilați, -te, s.m. și f., adj. (Persoană) care s-a mutilat singură. [Pr: a-u-] – V. automutila.
s. m., adj. m. (sil. a-u-), pl. automutiláți; f. sg. automutilátă, pl. automutiláte
, automutilez, vb. I. Refl. A se mutila singur (de obicei pentru a se sustrage de la îndeplinirea unor obligații). [Pr: a-u-] – Auto1- + mutila.
vb. (sil. a-u-), ind. prez. 1 sg. automutiléz, 3 sg. și pl. automutileáză
vb. I. refl. A se (a-și) mutila singur (o parte a corpului). [P.i. -ez. / < auto1- + mutila].