Definitia ancora definitie DEX Online, dictionar roman

ANCORÁ

, ancorez, vb. I. 1. Intranz. A fixa o navă sau un corp plutitor de fundul apei cu ajutorul unei ancore; p. ext. a se opri, a ajunge (definitiv) undeva. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) fixa. 2. Tranz. A lega un sistem tehnic de un alt sistem tehnic sau de pământ (pentru a împiedica deplasarea sau răsturnarea lui). – Din ancoră.

Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia ancora

ancorá

vb., ind. prez. 1 sg. ancoréz, 3 sg. și pl. ancoreáză

Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia ancora

A ANCOR//Á ~éz 1.

intranz. 1) (despre persoane) A scufunda ancora pentru a opri nava din deplasare; a arunca ancora. 2) (despre nave sau corpuri plutitoare) A imobiliza cu ajutorul unei ancore. 3) fig. A ajunge definitiv (undeva). 2. tranz. (sisteme tehnice, elemente de construcție) A fixa de pământ (sau de alt sistem tehnic) un element de construcție. /Din ancoră

Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia ancora

ANCORÁ

vb. I. 1. intr. A scufunda ancora în apă pentru a fixa o navă care staționează; (p. ext.) a se opri din plutire. 2. tr. A lega un sistem tehnic de un altul sau de pământ pentru mai multă stabilitate. ♦ tr., refl. (Fig.) A (se) fixa pe o bază solidă. [< it. ancorare].

Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia ancora

ANCORÁ

vb. I. intr. a imobiliza o navă, o mină cu ajutorul ancorei (1). II. tr. a lega un sistem tehnic de un altul sau de pământ pentru mai multă stabilitate. III. tr., refl. (fig.) a (se) fixa pe o bază solidă. (< it. ancorare)

Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia ancora

ANCORĂ

, ancore, s.f. 1. Piesă grea de metal cu brațele ca niște gheare, care se coboară cu un lanț, o frânghie sau o parâmă de pe o navă în fundul apei, unde se agață pentru a ține nava în loc. ♢ Expr. A arunca ancora = a ancora; a se opri. A ridica ancora = a pleca în călătorie (cu o navă). 2. Bară (de metal) în formă de T sau de X care împiedică un zid să se dărâme. ♦ Cablu care fixează stâlpi, coșuri înalte de fabrică. – Din it., lat. ancora.

Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia ancora

ÁNCORĂ

s. (MAR.) (înv. și reg.) rac, (înv.) cătușă, mâță.

Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia ancora

áncoră

s. f., g. d. art. áncorei; pl. áncore

Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia ancora

ÁNCOR//Ă ~e

f. 1) Piesă grea de metal cu câteva brațe în formă de gheare cu care se imobilizează o navă. 2) Cablu cu care se fixează un element de construcție. 3) Undiță cu trei cârlige folosită la pescuitul unor pești răpitori. [G.-D. ancorei] /<it., lat. ancora

Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia ancora

áncoră (áncore),

s.f. – Piesă de metal cu brațe ca niște gheare care se coboară cu un lanț de pe o navă pe fundul mării. – Var. (înv.) anghiră. – Mr. angură. Lat. ancora (sec. XIX). Var. (sec. XV) din sl. anŭkira și acesta din ngr. ἄγϰυρα sau ἄγϰουρα (Philippide, II, 631), cf. alb. angurë. – Der. ancora, vb. (a fixa cu ajutorul ancorei); ancoraj, s.n. (ancorare).

Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia ancora