, abluțiuni, s.f. 1. Spălare rituală pe corp sau pe o parte a lui, prescrisă de unele religii pentru purificare. 2. Spălare sau îmbăiere cu ajutorul dușului. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. ablution, lat. ablutio, -onis.
s. f. (sil. -blu-ți-u-), g.-d. art. abluțiúnii; pl. abluțiúni
f. 1) Spălare a corpului (în scop de purificare) prescrisă de unele religii orientale. 2) Spălare cu dușul. [Sil. -blu-ți-u-] /<lat. ablutio, ~onis, fr. ablution
s.f. 1. Spălare a corpului, prescrisă de unele religii orientale, pentru purificare. ♦ Îmbăiere prin duș. 2. Eroziune exercitată de curenții marini de adâncime în rocile de pe fundul bazinelor marine și oceanice. [Var. ablúție s.f. / cf. fr. ablution, lat. ablutio].