țesálă (-ắli),
s.f. –
Unealtă de
periat caii. – Var.
cesală; săceală. Megl.
chișeală, ceșeală. Sl.
česalo „
pieptene” (Miklosich,
Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 48; Conev 73;
Graur,
BL, IV, 90), cf. bg., sb., slov.
cesalo. – Der.
țesăla (var.
cesăla, săcela), vb. (a
peria caii).