adj. (reg.) (om) încurcat, înhăitat nelegitim cu alta, întălătuit, îngurgat.
s.n. (reg.) cântecul specific al porumbelului pe lângă porumbiță; îngurluire.
îngurluiesc, vb. IV. Refl. recipr. (Reg.) A intra în relații de dragoste cu cineva; a se giugiuli. [Prez. ind. și: îngúrlui] – În + gurlui.
îngurluiesc, vb. IV. Refl. recipr. (Reg.) A intra în relații de dragoste cu cineva; a se giugiuli. [Prez. ind. și: îngúrlui] – În + gurlui.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngurluiésc, imperf. 3 sg. îngurluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. îngurluiáscă
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngurluiésc, imperf. 3 sg. îngurluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. îngurluiáscă