închirciți, -te, adj. (Reg.) Chircit. – V. închirci.
adj. 1. v. chircit. 2. v. pipernicit.
închircesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se chirci. – În + chirci.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. închircésc, imperf. 3 sg. închirceá; conj. prez. 3 sg. și pl. închirceáscă