nor (nóri),
s.m. –
Masă de vapori, de picături de
lichid, de
fum etc. aflate în suspensie în atmosferă. – Var. (Mold.)
nour, (Olt.)
noor, (
Banat)
nuor, nuvăr, (înv.)
nuar. – Mr.
nior, năur, megl.
nor, istr.
n(u)or. Lat.
nūbĭlus (Pușcariu 1189; Candrea-Dens., 1240; REW 5975), cf. it.
nuvolo, prov.
nivol, cat.
nuvol, sp.
(nube), astur.
nublo. Baza *
nibulum (
Pascu,
Beiträge, 18) nu pare necesară. Conservarea lui
ou, oo în var. se datorează,
poate,
prezența lui
r (
Graur,
BL, III, 53). – Der.
no(u)ros, adj. (înnorat);
(î)no(u)ra, vb. (a se acoperi cu
nori);
nourată, s.f. (
oaie cu
lînă gri).