úimă (-me),
s.f. –
Tumoare purulentă. – Var.
udmă, Maram.
moimă. Origine incertă.
Dacă s-
ar porni de la
ultima var., e
posibil să fie
vorba de un der. de la
rădăcina expresivă mom-, cf.
momîie, mămăruță, mămăligă, momiță, toate cu
sensul de „
bolfă,
ridicătură”. Miklosich,
Lexicon, 1944,
preferă să se
pornească de la sl.
ujmati „a
sustrage”, cf.
uimi. În
general se
pornește de la
udmă, pentru a se
ajunge la gr. οἴδημα, oἰδμα (Tiktin; Diculescu,
Elementele, 477;
Candrea, după Cihac, II, 710, din gr. ὄγϰωμα);
dar această var. pare
dubioasă și
oricum der. este
dificilă fonetic.
Pentru repartiția var., cf.
ALR, I, 113.