Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția tearfă definiție dex
tearfă
găsește rime pentru
tearfă
Cuvinte apropiate:
târfă
,
teară
,
tearfă
TEÁRFĂ
,
terfe
, s.f. (
Reg
.)
1.
Zdreanță
,
otreapă
.
2.
Zestrea
miresei
,
compusă
din
obiecte
casnice
și de
îmbrăcăminte
. –
Et
.
nec
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia tearfă
TEÁRFĂ
s. v.
cocotă
,
curvă
,
femeie
de
stradă
,
prostituată
,
târfă
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia tearfă
teárfă
s. f., g.-d.
art
.
térfei
;
pl.
térfe
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia tearfă
TEÁRFĂ térfe
f. pop.
1)
Haină
veche
și
zdrențuită
;
buleandră
. 2)
la pl. depr.
Obiecte
de
îmbrăcăminte
. 3)
fig. v.
TÂRFĂ
.
/Orig.
nec
.
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia tearfă
teárfă (-erfe),
s.f. –
1.
Cîrpă,
zdreanță
,
otreapă
. –
2.
Sanda
stricată
. –
3.
Femeie
stricată
.
Creație
expresivă
.
Aparține
aceleiași
rădăcini
cu
tărbăci
„a
murdări
”, de unde și var.
tarbă
, s.f. (Mold.,
prostituată
);
probabil
în
loc
de *
ta
(r)vă
, cf.
tava
„tăvălindu-se”. Esre
dubletul
lui
tîrfă
, s.f. (
prostituată
). Der. din
rus
.
trjapica
„cîrpă” (Cihac, II, 405), cf.
otreapă
, sau din ngr. τέρφος „
piele
” (Diculescu,
Elementele
,
471) nu este
probabilă
; după Lacea,
Dacor.,
IV
, 781-85, din mag.
terh
,
sl.
terhŭ
„
încărcătură
”, cf.
tárhat
.
Der.
terfar
(var. Bucov.
cherfariu
), s.m. (
rudă
a
miresei
care
ajută
la
dus
zestrea
în
casa
viitorului
soț
);
terfăroaie
(var.
terfariță
), s.f. (
femeie
din
familie
care
ajută
mireasa
);
terfărie
,
s.f. (
petrecere
la
casa
mirelui
),
cuvinte
din Trans.;
terfeli
(var.
terveli,
derveli
), vb. (a
murdări
, a mînji; a
păta
, a
prihăni
; a
defăima
, a
discredita
, a
dezonora
), cu suf.
expresiv
-li
(Tiktin;
Candrea
;
Graur
,
BL,
VI
, 146; după Scriban,
Arhiva
,
1912, 190, din mag.
tereferelni
„a
trăncăni
”; după Bogrea,
Dacor.,
IV
, 853, din mag.
tréfal
„a
glumi
”);
terfelog
(var.
terfeloagă
,
tărfălog
, tîrfălog
), s.n. (
carte
fără
valoare
,
maculator
,
ruptură
;
document
foarte
uzat
);
terfelegos
,
adj. (Mold.,
zdrențăros
,
murdar
,
unsuros
);
terfos
,
adj. (Mold., înv.,
zdrențăros
);
terfeleală
, s.f. (
murdărie
,
noroi
);
ștoarfă
(var.
ștoalfă
), s.f. (
femeie
murdară
,
otreapă
),
poate
prin
contaminare
cu
a
șterge
„a
freca
” (
Iordan
,
BF,
IV
, 195);
tofăi
,
s.f. (a se
bălăci
, a se
murdări
), în Mold., cu
pierderea
lui
r.
– Cf.
tohoarhă,
care
probabil
este în
relație
cu
aceeași
rădăcină
expresivă
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia tearfă
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK