parmác (parmáci),
s.m. –
1. Grilaj,
balustradă. –
2. Stîlp. – Mr.
părmache, megl.
părmaț. Tc.
parmak „
deget” și „
bară de
fier” (Roesler 601; Șeineanu, II, 283; Lokotsch 1636; Ronzevalle 57), cf. ngr. παρμάϰι,
alb., bg., sb.
parmak și de
asemeni palmac. – Der.
părmăcui, vb. (a
întări cu
parmaci, a
îngrădi);
parmaclîc, s.n. (
balustradă,
parapet), din tc.
parmaklik, cf. ngr. παρμαϰλίϰια, bg., sb.
parmakluk. E
dubletul lui
pîrmac, s.n. (Olt.,
par), din sb.
parmak.