Definitia cherestea definitie DEX Online, dictionar roman

CHERESTEÁ,

(2) cherestele, s.f. 1. (Cu sens colectiv) Material lemnos, cu cel puțin două fețe plane și paralele, rezultat din tăierea buștenilor la gater și întrebuințat de obicei în construcție. 2. Fig. (Fam.) Construcție fizică solidă a unei persoane, structură osoasă. ♢ Expr. N-are cherestea sau îi lipsește cheresteaua, se spune despre o persoană nesimțită, nepunctuală. – Din tc. kereste.

Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia cherestea

CHERESTEÁ

s. lemnărie. (~ua unei construcții.)

Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia cherestea

CHERESTEÁ

s. v. osatură, schelet, sistem osos.

Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia cherestea

cheresteá

s. f., art. cheresteáua, g.-d. art. cherestélei; pl. cherestéle

Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia cherestea

CHEREST//EÁ ~éle

f. 1) Material lemnos semiprelucrat folosit în construcții. 2) Partea lemnoasă care constituie scheletul unei construcții; lemnărie. 3) fig. rar Structura sistemului osos al unei persoane. [G.-D. cherestelei] /<turc. keresté

Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia cherestea

cheresteá (cherestéle),

s.f. – 1. Lemn de construcție. – 2. Material lemnos, lemnărie. – 3. Armătură, schelet. – 4. Fel, gen, tip, categorie personală. – Mr. chiriste, megl. chiriste, cheresteu. Tc. kereste (Roesler 595; Șeineanu, II, 106; Lokotsch 1162; Ronzevalle 146); cf. ngr. ϰερεστές, bg. kereste. – Der. chiristigiu (var. cherestegiu), s.m. (negustor de cherestea), din tc. keresteci, cf. bg. kerestedžija; chiristigerie (var. cherestegerie), s.f. (depozit de cherestea).

Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia cherestea