aráp (arápi),
s.m. –
1. (Înv.)
Arab. –
2. Negru. Mr.
arap, megl.
rap. Tc.
arab (Șeineanu, II, 22; Tagliavini,
Arch. Rom., XVI, 342); cf. ngr. ἀράπης,
alb.
arap, bg.
harap (› megl.).
Confuzia între „arap” și „
negru” (care
apare și în ngr. ἀράπης și ἀραπήνα), se
explică prin
comerțul cu
sclavi negri practicat de
negustorii arabi și
datorită căruia singurii negri cunoscuți în
țările române erau de
proveniență arabă. Der.
arapcă, s.f. (
negresă,
arăpoaică), cf. bg., sb.,
rus.
arapka;
arăpească, s.f. (
dans tipic);
arăpesc, adj. (
arab;
negru);
arăpește, adv. (în
limba arabă; ca
arabii);
arăpie, s.f. (
limba arabă);
arăpilă, s.m. (
om brunet);
arăpime, s.f. (
mulțime de
arapi);
arapină, s.f. (
mulatru;
poreclă comună pentru țigani), din tc.
arabi, cf. ngr. ἀραπήνα;
arăpoaică, s.f. (
negresă;
femeie cu
pielea și
părul de
culoarea neagră). –
Dubletul neol.
arab,, s.m. (
arab), din fr.
arabe (
sec. XIX) a
dat naștere unei alte
serii de der.:
arabesc,, s.n. din fr.;
arăbesc, adj. (
arab);
arăbește, adv. (în
limba arabă; ca
arabii);
arabic, adj. (
arab);
arabism, s.n.;
arabist, s.m.