ARABIA
1. Cea mai
mare pen. de pe Pămînt, în SV Asiei,
limitată la V de
Marea Roșie, la NV de G.
Aqaba,
Marea Moartă și rîul
Iordan, la NE de C. Mesopotamiei, la E de G.
Oman și G.
Persic,
iar la S de G.
Aden și M. Arabiei; 2,73
mil.
km2; c. 31
mil.
loc. (1989). Este un
uriaș podiș deșertic, cu
marginile de V și de S
înălțate (
alt.
max.: 3.600 m în Jebel
an Nabi Sha’ib),
iar spre E o cîmpie
joasă. În
interiorul pod. se
găsesc deșerturile Nefud (la N) și Rub’al Khali (la S),
între care se
intercalează hamada Nejd, cu
dune,
ueduri și stînci
golașe.
Mari expl. de
petrol în
reg. G.
Persic.
Străbătută prin
mijloc de
Tropicul Capricornului.
A. are
climă tipic tropicală, cu
temperaturi de 40-45 ºC și
amplitudini termice mari, cu
precipitații reduse (100 mm/
an). În M-
ții Yemenului și M-
ții Omanul,
musonul de
vară din Oc.
Indian aduce precipitații bogate (700-900 mm/
an). Rîurile
permanente și
lacurile sînt
aproape inexistente.
Vegetația,
solurile și
fauna sînt
specifice deșerturilor.
2. Marea Arabiei, mare în
bazinul Oc.
Indian,
situată între Pen. Arabia și India; 3,7
mil.
km2.
Ad.
med.: 2.734 m;
ad.
max.: 5.203 m. Temp,. apei: 22-29 ºC. Salinitate: 35-36 ‰.
3. Deșertul Arabiei,
reg.
deșertică situată în Egipt,
între Nil și
Marea Roșie.
Zonă de
podiș cu
fundament vechi cristalin, care
spre Marea Roșie se
ridică pînă la 2.187 m (vf.
Sha’il el Banat),
iar spre S
trece în
deșertul Nubiei.
Climat secetos.
Exploatări de
petrol,
fosforite,
cositor.