spírit (-te),
s.n. –
1. Minte,
rațiune, inteligență,
părere;
semn grafic. –
2. Glumă, banc. Lat.
spiritus (
sec. XIX); sensul al doilea după fr.
mot d’esprit. Este dubletul lui
spirituș (var.
spiriduș), s.m. (familiar,
duh rău în serviciul unui vrăjitor), din lat., cu pronunțarea mag. (Tiktin), cf.
pol.
spiritusek; și al lui
spirt (var. megl.
șpirț, mr.
șpirtu), s.n. (alcool; înv., esență; zvîrlugă,
om neastîmpărat), din it.
spirito, cf. ngr. σπίριτο,
rus.
spirt (Cihac, II, 357; Sanzewitsch 209), tc.
ispirto; der.
spirtos, adj. (alcoolic). Der. (din fr.)
spiritism, s.n.;
spiritist, s.m.;
spiritual, adj.;
spiritualism, s.n.;
spiritualist, s.m.;
spiritualitate, s.f.;
spiritualiza, vb.