oácăr (oácără),
adj. – (
Oaie)
albă cu pete
negre pe
bot. – Mr.
oacăr(n)ă. Origine necunoscută. S-a
presupus gr. ὠχρός sau ỏϰρίαϰος „palid” (Cihac, II, 679; Diculescu,
Elemente, 441); sau
oacheș (Tiktin); sau bg.
okrena (Capidan,,
Elementul slav în dialectul aromîn, 76); sau bg.
vakălŭ „cu
ochi negri” (Candrea); sau lat. *
obaquilus, în
loc de
aquilus „brunet” (Densusianu,
GS, VI, 317-19; Scriban);
dar nici una dintre
ipoteze nu e convingătoare. Trebuie să existe o legătură ca
oacheș.