măcár
adv. –
1. Chiar, pînă și. –
2. Cel
puțin,
chiar dacă. –
3. (În comp.) Indiferent de. – Var. (Mold.)
macar, mr.
măcar, megl.
macar. Ngr. μαϰάρι „măcar”, și „și
chiar dacă”, din gr. μαϰάριος „fericit” (cf. Corominas, III, 190, unde se stabilește că der. din per.
magar,
general acceptată, nu este posibilă; pentru această ultimă
ipoteză, cf. Miklosich,
Türk. Elem., II, 125; Berneker, II, 8; Lokotsch 1456; REW 5224), cf. it.
magari, sp.
maguer (
sec. X), tc.
magar,
alb., bg., sb., cr., slov.
makar.