miére
s.f. – Substanță
dulce produsă de
albine. – Mr.
ńere, ńare, megl.
(m)ńari, istr.
ml’ǫre. Lat. *
melem, în
loc de
mellem, de la
mel (Pușcariu 1072; Candrea-Dens., 1103;
Iordan,
Dift., 114; REW 5469), probabil datorat analogiei cu
fel, sal; cf.
alb.
mjal (Meyer 280; Philippide, II, 647); it.
m(i)ele (sicil.
mieri), prov., cat.,
port.
mel, sp.
mel. – Der.
mieriu (var.
meriu, mierei), adj. (de culoarea
mierii, auriu);
mieros, adj. (dulceag);
mi(e)ruță, s.f. (
limba mielului, Anchusa
officinalis).
Mierliu, adj. (
cam tulbure), cuvînt folosit în Olt., pentru a
arăta că
apele unui rîu nu sînt
chiar limpezi după
ploaie, este o var. a lui
mieriu, cu
l expresiv (după Pușcariu,
Dacor., VI, 406 și Candrea, din lat.
*merulus „
curat”).