feríe (feríi),
s.f. –
1. Măsură de capacitate, folosită în Trans., pentru băuturi alcoolice, în
valoare de aproximativ 10 litri. –
2. (Înv.) Taxă pe care o
plătea trezoreriei (
sec. XV-XVII)
partea care cîștiga un proces, pentru a transforma decizia unui tribunal în sentință definitivă, sau, dimpotrivă,
partea care
pierdea, pentru a
deschide o nouă acțiune. – Var.
herie, ferîie, herîie. Cu
primul său sens, este
fără îndoială mag.
ferő „
măsură de capacitate” (Drăganu,
Dacor., V, 354-58). Nu este
sigur,
deși pare probabil, ca al doilea sens să
aibă aceeși
bază.
Ar putea fi de
asemenea pus în legătură cu
pol.
feruje, de la
ferowač „a pronunța sentința” (Bogrea,
Anuarul Instit. Cluj, II, 350), sau cu tc.
vereje,
dat. de la
vera „
acord” (Bogrea,
Arhiva, I, 631; cf. M. Emerit,
Revista istorică, X, 31, care
pleacă de la tc.
uhrie). Pentru instituție, cf. G. D. Longinescu,
Feria, în
Balcania, II, (1939), p. 199-318.