cașcavál (cașcaváluri),
s.n. – Brînză
tipică gen șvaițer. Mr., megl.
cășcăval. It.
cacio cavallo, dialectal
cascavallo, prin filieră orientală (ngr. ϰασϰαβάλι, tc.
kașkaval, cf. Șeineanu, II, 92; Lokotsch 1115; Ronzevalle 128; Weigand,
Jb, XVI, 221). Meyer,
Türk. St., I, 56, s-a înșelat crezînd că
termenul provenea din
rom. În
schimb pare a fi
rom. mag.
kaskavál (Edelspacher 15).
Forma it. se explică pe
baza lui
cavallo „un anume
tip de brînză” (
Iordan,
BF, VI, 174).