SPIÓN, -OÁNĂ
s.m. și f. 1. Cel care face
spionaj pentru un
stat într-un alt
stat.
2. Cel care pândește,
observă pe alții pentru a
furniza cuiva
informații; iscoadă. //
s.m. Oglindă
oblică instalată în fața unei ferestre sau
lentilă mică introdusă într-o ușă, prin care se poate vedea în afară fără a fi văzut. [Pron.
spi-on, spi-oa-nă, var.
șpion, -oană s.m.f. / < it.
spione, cf. fr.
espion].