PENITÉNȚĂ
s.f. 1. (
În practicile creștine) Pedeapsă (pe care și-o
impune cineva sau pe care i-o dă preotul) pentru ispășirea și iertarea păcatelor;
canon; (
p. ext.)
privațiune.
2. Căință, pocăință. [Cf. lat.
paenitentia, fr.
pénitence, it.
penitenza].