tij
adv. – Idem, la
fel.
Pol.
tež (Tiktin) sau mai
bine sl.
tizŭ (Cihac, II, 414; Conev 59), cu cons. finală alterată prin analogie cu pl.
tiji. Este dubletul lui
tiz, s.m. (
persoană care
poartă același
nume cu alta), a
cărui der. din tc.
duz „
egal” (Roesler 604) pare improbabilă. – Din
rom. provine bg.
tizul (Capidan,
Raporturile, 234).