năméte (năméți),
s.m. –
1. Troian,
morman de
zăpadă. –
2. Uriaș,
gigant. – Var.
nămet, neme(t)e. Mr.
nămet. Sb.
namet „amplasament” și „impozit”, din sl., sb.
nametati „a amplasa” (Miklosich,
Slaw. Elem., 31; Miklosich,
Lexicon, 406; Cihac, II, 210; Conev 37), cf.
omăt, podmet. Sensul al doilea
arată o
asociere a
acestui cuvînt cu creațiile expresive de
tipul mamină sau
namilă „
pocitanie”: de la o var. neatestată *
namură s-
ar fi format un sing. regresiv
nam, s.m. (
obiect voluminos), cf. Scriban; și
prezența acestui cuvînt
ar fi facilitat o greșeală de interpretare, prin care s-
ar fi considerat
nămete ca un der. de la
nam cu suf. -
ete. Der.
nămetenie (var.
nemetenie, nemetanie), s.f. (
pocitanie, fantoșă;
uriaș);
nămeți (var.
nemeți), vb. (a bloca, a
închide; a acumula
zăpadă pînă la blocarea intrărilor);
nămornic, adj. (colosal, enorm), cf.
mamorniță;
nemeț (var.
nămeteț, nimiteț), s.m. (
minge,
cucui; Mold.,
fular), cu suf. -
eț, cf. rut.
nametka „
fular”;
nimăt, s.n. (Mold., îngrăditură,
gard).